Skip to main content
Erasmus+ home page Erasmus+ home page

Erasmus+

EU programme for education, training, youth and sport
Search the guide

Prioritățile Programului Erasmus+

Incluziune și Diversitate

Programul urmărește să promoveze, în toate acțiunile sale, egalitatea de șanse și de acces, incluziunea, diversitatea și echitatea. Organizațiile și participanții cu mai puține oportunități se află în centrul acestor obiective și, în vederea atingerii acestora, programul le pune la dispoziție mecanisme și resurse. Atunci când își concep proiectele și activitățile, organizațiile ar trebui să adopte o abordare favorabilă incluziunii, făcându-le accesibile unei game variate de participanți.

Agențiile naționale sunt, de asemenea, cruciale pentru sprijinirea proiectelor astfel încât acestea să fie cât mai diverse și mai favorabile incluziunii cu putință. Pe baza principiilor și a mecanismelor generale la nivel european, agențiile naționale vor elabora planuri de incluziune și diversitate pentru a răspunde în mod optim nevoilor participanților cu mai puține oportunități și pentru a sprijini organizațiile care lucrează cu aceste grupuri-țintă în contextul lor național. În același timp, centrele de resurse SALTO care sprijină punerea în aplicare a programului sunt, de asemenea, actori-cheie în promovarea și punerea în aplicare a măsurilor de incluziune și diversitate, în special în ceea ce privește colectarea de cunoștințe și conceperea și desfășurarea activităților de consolidare a capacităților pentru personalul agențiilor naționale și pentru beneficiarii programului. În mod similar, Agenția Executivă Europeană pentru Educație și Cultură (EACEA) joacă un rol la fel de important pentru componentele programului care fac obiectul gestiunii directe. În țările terțe care nu sunt asociate la program, delegațiile UE și – acolo unde există –, birourile naționale Erasmus+ (NEO) și punctele focale Erasmus+ sunt esențiale pentru a face programul accesibil grupurilor-țintă relevante.

Pentru a pune în aplicare aceste principii, au fost elaborate cadrul de măsuri de incluziune1 , precum și Strategia privind incluziunea și diversitatea2  care acoperă toate domeniile programului, ambele concepute cu scopul de a facilita accesul la finanțare al unei game mai largi de organizații și pentru a îmbunătăți accesibilitatea pentru un număr mai mare de participanți cu mai puține oportunități. Ele stabilesc, de asemenea, spațiul și mecanismele pentru proiectele care intenționează să abordeze aspecte legate de incluziune și diversitate. Strategia își propune să contribuie la abordarea barierelor cu care se pot confrunta diferitele grupuri-țintă în accesarea unor astfel de oportunități în Europa și în afara acesteia.

Lista eventualelor bariere, prezentată mai jos, nu este exhaustivă și este menită să ofere o referință pentru luarea de măsuri în vederea creșterii gradului de accesibilitate și de includere a persoanelor cu mai puține oportunități. Aceste bariere pot împiedica participarea lor, atât ca factori de sine stătători, cât și sub formă de combinație:

  • Dizabilitățile: acestea includ deficiențe fizice, mintale, intelectuale sau senzoriale care, prin interacțiunea cu diferite bariere, pot împiedica participarea deplină și efectivă a unei persoane la viața socială la același nivel cu alte persoane3
  • Problemele de sănătate: barierele pot rezulta din probleme de sănătate, inclusiv boli grave, boli cronice sau orice altă situație legată de sănătatea fizică sau mintală care împiedică participarea unei persoane la program.
  • Barierele legate de sistemele de educație și formare: pot întâmpina bariere persoanele care, din diverse motive, înregistrează performanțe slabe în sistemele de educație și formare, persoanele care părăsesc timpuriu școala, persoanele care nu sunt încadrate profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare și adulții cu un nivel redus de calificare. Deși există și alți factori care pot juca un rol, aceste dificultăți educaționale, care pot fi legate de circumstanțele personale, sunt cauzate în mare parte de sisteme educaționale care creează limitări structurale și/sau care nu țin seama pe deplin de nevoile specifice ale individului. Un alt obstacol în calea participării apare atunci când structura programelor de învățământ face dificilă participarea la activități de mobilitate în scopul învățării sau al formării în străinătate, ca parte a studiilor.
  • Diferențele culturale: deși diferențele culturale pot fi percepute ca bariere de către persoanele din orice mediu, ele pot afecta în special persoanele cu mai puține oportunități. Astfel de diferențe pot reprezenta bariere semnificative în calea învățării în general și cu atât mai mult pentru migranți sau refugiați, inclusiv, dar fără a se limita la migranții nou-sosiți, persoanele care aparțin unei minorități naționale sau etnice, utilizatorii limbajului prin semne sau persoanele cu dificultăți de adaptare lingvistică și de incluziune culturală. Expunerea la limbi străine și la diferențe culturale în timpul participării la orice fel de activități ale programului le poate descuraja pe unele persoane și poate limita, într-o anumită măsură, beneficiile participării lor. Astfel de diferențe culturale pot chiar să îi împiedice pe potențialii participanți să solicite sprijin prin intermediul programului, prin urmare, constituind un obstacol în calea integrării.
  • Barierele sociale: dificultățile de adaptare socială, cum ar fi cele determinate de competențele sociale limitate, de comportamentele antisociale sau cu risc ridicat, de delincvența din prezent sau din trecut, de consumul excesiv de droguri sau alcool din prezent sau din trecut ori de marginalizarea socială, pot reprezenta o barieră. Alte bariere sociale pot fi determinate de circumstanțele familiale, de exemplu, dacă persoana este prima din familie cu acces la învățământul superior sau dacă este părinte (în special părinte unic susținător al familiei monoparentale), îngrijitor, întreținător sau orfan ori dacă a locuit sau locuiește într-un centru de îngrijire instituționalizată.
  • Barierele economice: dezavantajul economic, de exemplu un nivel scăzut de trai, venituri mici, cursanți care trebuie să lucreze pentru a se întreține, dependența de sistemul de protecție socială, șomajul de lungă durată, situațiile de precaritate sau sărăcia, lipsa adăpostului, datoriile sau problemele financiare, poate reprezenta o barieră. Alte dificultăți pot decurge din transferabilitatea limitată a serviciilor (în special a sprijinului pentru persoanele cu mai puține oportunități), care trebuie să fie „mobile” pentru a putea urma participantul atunci când participă la activități departe de locul lor de reședință sau, cu atât mai mult, în străinătate.
  • Bariere legate de discriminare: barierele pot apărea ca urmare a discriminării legate de gen, de vârstă, de etnie, de religie, de convingeri, de orientare sexuală, de dizabilități sau de factori intersecționali (o combinație a două sau mai multora dintre tipurile de discriminare menționate).
  • Barierele geografice: de exemplu, traiul în regiuni îndepărtate sau rurale, pe insule mici sau în regiuni periferice/ultraperiferice4 , în suburbii, în zone mai puțin deservite (cu transport public limitat, facilități precare) sau în zone mai puțin dezvoltate din țări terțe etc. poate constitui o barieră.

Transformarea digitală

Pentru a sprijini transformarea digitală într-un mod centrat pe factorul uman și pentru a răspunde într-un mod mai eficace provocărilor societale, cum ar fi cele legate de IA sau de dezinformare, Europa are nevoie de sisteme de educație și de formare care să fie adecvate pentru era digitală. În conformitate cu prioritățile strategice ale Planului de acțiune pentru educația digitală (2021-2027)5  și cu cele două recomandări ale Consiliului6  adoptate în noiembrie 2023 privind a) factorii favorizanți esențiali pentru succesul educației și formării digitale și b) îmbunătățirea ofertei de competențe digitale în educație și formare, programul Erasmus+ poate juca un rol esențial în sprijinirea cetățenilor de toate vârstele să dobândească competențele digitale și abilitățile de care au nevoie pentru a trăi, a învăța, a lucra, a-și exercita drepturile, a fi informați, a avea acces la servicii online, a comunica, a consuma în mod critic, a crea și a disemina conținutul educațional digital.

Programul va sprijini prima prioritate strategică a planului de acțiune, și anume dezvoltarea unui ecosistem de educație digitală de înaltă performanță, prin consolidarea capacităților și a înțelegerii critice cu privire la modul în care pot fi exploatate oportunitățile oferite de tehnologiile digitale pentru predare și învățare în toate tipurile de instituții de educație și formare, la toate nivelurile și pentru toate sectoarele, precum și cu privire la modul de elaborare și de punere în aplicare a planurilor de transformare digitală pentru instituțiile de învățământ.

Programul va sprijini și cea de-a doua prioritate strategică a planului de acțiune, prin sprijinirea acțiunilor care vizează îmbunătățirea dezvoltării competențelor și aptitudinilor digitale la toate nivelurile societății și pentru toți (inclusiv tinerii cu mai puține oportunități, studenții, persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă și lucrătorii). Se va pune accentul pe promovarea atât a competențelor digitale de bază și avansate, cât și a alfabetizării digitale, care au devenit esențiale pentru viața de zi cu zi, permițându-le oamenilor să navigheze într-o lume plină de algoritmi și să participe pe deplin la societatea civilă și la democrație.

În concordanță cu aceste două priorități strategice ale planului de acțiune, a fost înființat Centrul european pentru educația digitală7 , cu scopul de a consolida cooperarea în domeniul educației digitale la nivelul UE și de a contribui la schimbul de bune practici, la procesele comune de creație și la experimentare. Scopul acestui centru este să sprijine statele membre printr-o cooperare intersectorială mai strânsă, abordând educația digitală din perspectiva învățării pe tot parcursul vieții. Centrul face legătura între autoritățile naționale, sectorul privat, experți, cercetători, furnizorii de educație și formare și societatea civilă printr-un proces mai flexibil de elaborare a politicilor și a practicilor în domeniul educației digitale.

Programul ar trebui să se adreseze unui grup-țintă mai larg, atât în interiorul, cât și în afara Uniunii, prin utilizarea la o scară mai largă a instrumentelor de informare, de comunicare și tehnologice și prin combinarea mobilității fizice cu învățarea și cu cooperarea virtuale.

Mediul și combaterea schimbărilor climatice

Mediul și acțiunile climatice sunt și vor rămâne priorități esențiale ale UE. Comunicarea privind Pactul verde european8  reprezintă noua strategie europeană de creștere care recunoaște rolul esențial al școlilor, al instituțiilor de formare și al universităților în colaborarea cu elevii, părinții și întreaga comunitate cu scopul de a impulsiona schimbările necesare pentru a realiza cu succes tranziția către neutralitatea climatică până în 2050. În plus, Recomandarea Consiliului privind învățarea pentru tranziția verde9  subliniază nevoia de a oferi cursanților de toate vârstele oportunități de a afla despre criza climatică și despre durabilitate prin intermediul educației atât formale, cât și nonformale, precum și necesitatea ca învățarea pentru tranziția verde să devină o prioritate a politicilor și programelor de educație și formare. Durabilitatea ar trebui să devină o parte integrantă a întregului univers al educației și formării, inclusiv a programelor de învățământ, a activităților de dezvoltare profesională destinate pedagogilor, dar și în ceea ce privește clădirile, infrastructura și operațiunile. Programul Erasmus+ este un instrument-cheie pentru consolidarea cunoștințelor, competențelor și atitudinilor privind schimbările climatice și pentru sprijinirea dezvoltării durabile în Uniunea Europeană și în afara acesteia. Programul va spori numărul oportunităților de mobilitate în domenii verzi orientate spre viitor, care promovează dezvoltarea competențelor, îmbunătățesc perspectivele de carieră și implică participanții în domenii strategice pentru creșterea economică durabilă, acordând o atenție deosebită dezvoltării rurale (agricultura durabilă, gestionarea resurselor naturale, protecția solului, agricultura ecologică). Mai mult decât atât, programul Erasmus+, al cărui element central este mobilitatea, trebuie să depună eforturi în vederea atingerii neutralității emisiilor de dioxid de carbon, prin promovarea modurilor de transport durabile și a unui comportament mai responsabil față de mediu.

Mediul și combaterea încălzirii globale reprezintă o prioritate orizontală în selectarea proiectelor. Se va acorda prioritate proiectelor care vizează dezvoltarea competențelor în diferite sectoare verzi, inclusiv cele din cadrul contribuției educației și culturii la obiectivele de dezvoltare durabilă, elaborarea unor strategii și metodologii privind competențele sectoriale verzi, conceperea unor programe de învățământ orientate către viitor, precum și elaborarea unor inițiative care să sprijine abordările planificate ale organizațiilor participante în ceea ce privește durabilitatea mediului.

Programul sprijină utilizarea de practici inovatoare care să pregătească cursanții, personalul și lucrătorii de tineret pentru a deveni adevărați actori ai schimbării (de exemplu, economisirea resurselor, reducerea consumului de energie, a deșeurilor și a amprentei de carbon, alegerea unor modele alimentare și de mobilitate durabile). Se va acorda prioritate și proiectelor care, prin activități de educație, de formare, de tineret și sportive, generează schimbări de comportament în ceea ce privește preferințele individuale, valorile culturale, sensibilizarea și care susțin, în general, implicarea activă pentru dezvoltarea durabilă.

Prin urmare, organizațiile și participanții implicați trebuie să facă tot posibilul pentru a integra practici ecologice în toate proiectele atunci când își concep activitățile, ceea ce îi va încuraja să discute și să învețe despre problemele de mediu, să reflecteze asupra acțiunilor locale și să propună modalități mai ecologice de punere în aplicare a activităților lor.

Platforme precum Platforma europeană pentru educația școlară (inclusiv eTwinning) și EPALE vor continua să producă materiale de sprijin și să faciliteze schimbul de practici și de politici educaționale eficace în materie de durabilitate a mediului. De asemenea, Erasmus+ este un instrument puternic de dialog și de colaborare cu un spectru larg de actori din societatea noastră (școli, universități, furnizori de EFP, organizații de tineret și sport, ONG-uri, autorități locale și regionale, organizații ale societății civile etc.), care pot deveni agenți activi ai tranziției către neutralitatea climatică până în 2050.

Participarea la viața democratică, valorile comune și angajamentul civic

Programul Erasmus+ abordează participarea limitată a cetățenilor la procesele democratice ale Uniunii Europene și lipsa lor de cunoștințe despre aceasta și încearcă să îi ajute să depășească dificultățile legate de implicarea și de participarea activă la viața comunităților lor și la viața politică și socială a Uniunii Europene. O mai bună înțelegere de către cetățeni a Uniunii Europene, de la o vârstă fragedă, este esențială pentru viitorul Uniunii. Pe lângă educația formală, învățarea nonformală poate îmbunătăți înțelegerea de către cetățeni a Uniunii Europene și poate promova un sentiment de apartenență.

Programul sprijină cetățenia activă și etica în învățarea pe tot parcursul vieți, promovează dezvoltarea competențelor sociale și interculturale, a gândirii critice și a alfabetizării mediatice. Se acordă prioritate proiectelor care oferă oportunități de participare a cetățenilor la viața democratică, precum și de implicare socială și civică, prin activități de învățare formale sau nonformale. Se pune accent pe sensibilizarea cu privire la contextul Uniunii Europene și pe înțelegerea acestuia, în special în ceea ce privește valorile comune ale UE, principiile unității și diversității, precum și patrimoniul social, cultural și istoric.

În domeniul tineretului, a fost elaborată Strategia de participare a tinerilor10 , care oferă un cadru comun și sprijină utilizarea programului pentru a încuraja participarea tinerilor la viața democratică. Strategia își propune să îmbunătățească calitatea participării tinerilor la program și completează documentele esențiale ale politicii UE pentru tineret, cum ar fi Strategia UE pentru tineret și obiectivele europene pentru tineret11 . Setul de instrumente pentru participarea tinerilor12  însoțește strategia și își propune, în termeni practici, să sporească participarea tinerilor la fiecare acțiune din cadrul programului, prin schimbul de know-how, de recomandări, de instrumente și de orientări practice. Prin modulele sale, setul de instrumente acordă o atenție deosebită modului de acoperire a noilor priorități orizontale în cadrul proiectelor.